Dulce - Amaruia Adolescenta

 

 

Adolescenta este definita ca fiind acea perioada de tranzitie psihologica, biologica si sociala de la pubertate la maturitate si reprezinta una dintre cele mai provocatoare, intense si decisive perioade ale vietii unei persoane.

Apar diferite probleme si manifestari, mai ales in relatia cu parintii si pentru a putea face fata acestora trebuie stabilite cateva reguli pentru adolescenti.

La 13 ani-varsta la care adolescenta isi intra in drepturi- in constiinta copilului se contureaza treptat ceea ce mai tarziu va fi caracterul sau – ansamblul de principii si judecati pe care acesta il va dezvolta sau si-l va insusi.Relatia parinti – adolescenti este una plina de reactii neasteptate din partea ambelor parti.

 

Desi in general parintii sunt cei care afirma ca odraslele lor sunt problematice, adevarul este ca la asa -zisa „dificultate” contribuie si adultii .

Adolescenta este o perioada normala de conflicte, necesara unui echilibru ulterior, si a carei complexite nu se preteaza deloc unor discursuri prea generalizatore.

Totodata, adolescenta pote fi considerata ca o evolutie dinamica, având drept finalitate autonomia, identitatea si adaptarea sexuala.

Adoloescentul simte nevoia de a evada din eul sau, de a-si largi interesele dincolo de cercul familial. Identificarii cu parintii i  se  suprapune identificarea cu însusi grupul de vârsta, cu eroul colectiv, „gasca”.
Aici intervine clasicul „conflict al generatiilor”.

Daca tânarul se exprima prin afirmatii sau negatii taioase, fara a-i pasa de contradictii, nu mai putin este în cautare de dezbateri.

Adultul nu trebuie sa confunde aceasta dorinta de a dezbate cu provocarea.

 

În pofida aparentei, adolescentul este necrutator cu el însusi. În fata corpului sau, a capacitatilor sale de seductie, el poate trai un sentiment de nesiguranta, chiar de rusine.

Multi dintre parintii de azi provin din familii in care nu au existat prea multe informatii (sau chiar lipseau cu desavarsire) despre transformarile aparute in adolescenta, mai ales in ceea ce priveste debutul vietii sexuale.

Totusi, s-au schimbat multe de atunci si exista carti ale unor autori experimentati sau chiar psihologi care pot calauzi orice parinte sau chiar adolescent in aceasta etapa de trecere in viata fiecaruia dintre noi pe care obisnuim sa o catalogam drept o criza.

Strategia psihopedagogica propusa parintilor este aceea de a-l ajuta, indruma si asista pe copil la descoperirea celui mai potrivit drum de viata, nu de a-i ordona, trasa sau indica drumul cel bun.

Este normal ca părinţii să fie foarte protectivi însă există o linie foarte fină între a fi prea protectiv.

 

De asemenea, adultul nu trebuie sa-l destabilizeze prin ironie sau jena, în ce priveste problemele pubertatii sale (primul ciclu, acneea, particularitatile formelor corporale).

Adolscentul are nevoie de adult pentru a-i vorbi  de fericire, de sensul vietii. În acest fel, elanurile inmii si spiritului, atât de bogate în timpul acestei „vârste ingrate”, vor avea sansa sa nu dispara odata cu ea.